Paul Dumbrăvanu

Dacă te-ai hotărât să îți deschizi o firmă, dar ai multe semne de întrebare, ești în locul potrivit. Ți-am pregătit un scurt ghid de înființare pentru SRL, scris cu grijă de către echipa noastră de specialiști în drept comercial.

Aici vei găsi informații esențiale și sfaturi practice pentru a-ți începe afacerea cu dreptul. 

Îți vom explica ce înseamnă o Societate cu Răspundere Limitată (SRL), care sunt etapele înființării și tot ceea ce ai nevoie pentru a-ți forma o imagine clară asupra viitoarei tale firme.

Ce este un SRL?

În primul rând, SRL este prescurtarea de la Societate cu Răspundere Limitată, fiind  cea mai întâlnită formă de organizare juridică în România. Cu un SRL poți desfășura o activitate economică, legal și corect. 

Este important de știut că un SRL poate fi condus și înființat de unul sau de mai mulți asociați, fiecare având un procent, identic sau diferit, de părți sociale, adică de drepturi și de obligații financiare. 

Este SRL-ul singura formă prin care pot desfășura o activitate economică în mod legal?

Nu, există mai multe forme de organizare juridică, cele mai cunoscute fiind SRL (Societate cu Răspundere Limitată) și PFA (Persoană Fizică Autorizată). 

Iar dacă nu ești convins dacă SRL-ul este 100% potrivit pentru tine, te invităm să citești comparația noastră între cele două forme de organizare juridică, chiar aici: SRL sau PFA: avantaje, dezavantaje, taxe și impozite

Care sunt etapele înființării unui SRL?

1. Alegerea denumirii și verificarea disponibilității acesteia

Alegerea denumirii este un pas important pentru înființarea unei firme. Numele trebuie să fie unic, să nu fie deja înregistrat și să nu genereze confuzie cu alte nume de firme. 

Pentru a verifica disponibilitatea denumirii, trebuie să completezi o Cerere de verificare disponibilitate și rezervare denumire firmă. Această cerere trebuie completată cu 3 posibile denumiri, în ordinea preferințelor tale. Se poate trimite către Registrul Comerțului direct pe site-ul organizației, prin e-mail, poștă sau direct la ghișeu. 

2. Stabilirea sediului social

Pentru a înființa un SRL este necesar să ai un sediu social. Aceasta este locația la care se trimite corespondența pentru firmă și la care autoritățile statului o pot găsi. Locația poate fi proprietatea firmei, a ta personală sau închiriată.

Dacă este proprietate personală sau dacă o cunoștință îți oferă spațiul (gratuit) pentru a-l folosi drept sediu social, va trebui să faci un contract de comodat. 

Chiar dacă este proprietatea ta, tot este necesară semnarea unui contract, între tine și firma ta. Pe LegalZen vei găsi un model de contract de comodat sediu social editabil.

Dacă este o proprietate închiriată, va trebui să semnezi un contract de închiriere. Și acest model de contract pentru închirierea unui apartment poate fi găsit pe LegalZen.

Atenție! Dacă vei desfășura și activități economice la sediul social care se află într-un bloc, ai nevoie de acordul vecinilor. Dacă locația este folosită doar pentru înregistrarea sediului social, nu este necesar acordul vecinilor. 

3. Redactarea actului constitutiv

Actul constitutiv este un document care conține informații despre firma înființată, precum denumirea, sediul social, obiectul de activitate, capitalul social, administratorii și asociații firmei. 

Pentru a redacta acest document important, trebuie să ții cont de prevederile legale și să respecți anumite cerințe impuse de lege. Găsești la noi 3 modele de Acte Constitutive, ușor de completat chiar de tine:

• SRL asociat unic
• SRL mai mulți asociați
• SRL-D asociat unic

4. Înregistrarea firmei SRL la ONRC (Registrul Comerțului)

Procedura de înregistrare se poate face online sau la sediul ONRC. Pentru înregistrarea online, este necesar să completezi formularul de înscriere pe site-ul ONRC și să încarci documentele necesare. Procesul poate fi finalizat prin plata taxelor.

În cazul în care dorești înregistrarea direct la sediul ONRC, trebuie să completezi formularul de înscriere, să depui documentele necesare și să achiți taxele aferente. 

Lista completă de documente o găsești chiar aici, pe site-ul oficial ONRC. 

Să deschizi un SRL nu este greu. Înarmează-te cu răbdare și fii gata să muncești pentru visurile tale. Partea grea, dar și frumoasă, începe abia după deschiderea firmei. Mult succes!

Ce este semnătura electronică?

Semnătura electronică este o modalitate legală de a semna documente electronice, inclusiv contracte comerciale sau contractele muncă. Ea poate fi folosită pentru a înlocui semnăturile tradiționale scrise cu pixul sau cerneală pe hârtie și este recunoscută ca mijloc de probă în instanță.

Câte tipuri de semnături electronice există?

Există trei tipuri principale de semnături electronice în contextul legal:

• Semnătura electronică simplă: are un nivel scăzut de încredere, poate consta în datele de contact incluse în semnătura de e-mail sau într-o semnătură biometrică realizată pe o tabletă. Acest tip de semnătură poate fi folosit pentru a semna e-mail-uri sau documente electronice care prezintă un risc redus, cum ar fi recipisele sau chitanțele.
• Semnătura electronică avansată: necesită un certificat digital simplu și oferă un nivel mediu de încredere. Această formă de semnătură electronică poate fi utilizată pentru a semna e-mail-uri și documente electronice cu un nivel mediu de risc, cum ar fi cererile de concediu, deconturile sau formularele, precum și documentele însoțitoare, cum ar fi avizele, devizele sau procesele-verbale. De obicei, semnătura electronică avansată este folosită în contexte care implică și alte acțiuni care pot confirma voința părților, precum semnarea unui contract de închiriere și plata corespunzătoare.
• Semnătura electronică calificată: necesită un certificat digital calificat și oferă un nivel înalt de încredere. Se utilizează pentru semnarea e-mail-urilor și a documentelor cu un nivel ridicat de risc, cum ar fi contractele de credit, contractele comerciale sau de prestări de servicii, contractele de muncă și actele adiționale la acestea, mandatele de reprezentare, contractele de mediere, facturile fiscale și documentele medicale, cum ar fi buletinele de analiză, fișele de internare sau externare. Semnătura electronică calificată are o valoare legală echivalentă cu un act autentic și este utilizată în relația dintre persoanele fizice și firmele cu statul.

În România, sunt mai mulți prestatori de servicii de încredere calificați care pot emite semnături electronice calificate, precum AlfaTrust Certification S.A., Certsign S.A. și alții. 

Aceste tipuri de semnături electronice joacă un rol esențial în facilitarea tranzacțiilor electronice și în asigurarea valabilității legale a documentelor electronice și a contractelor comerciale.

Semnătura electronică și contractele comerciale

Utilizarea semnăturii electronice reprezintă o soluție care permite companiilor să simplifice procedurile și să optimizeze activitățile. În colaborarea cu partenerii de afaceri, este posibil să fie utilizate atât semnătura electronică avansată, cât și semnătura electronică calificată. 

Alegerea tipului de semnătură depinde în mare măsură de nivelul de risc acceptat de ambele părți. De exemplu, atunci când vine vorba de semnarea contractelor comerciale cu un grad de risc semnificativ, este recomandat să se opteze pentru semnătura electronică calificată, pentru a asigura un nivel mai înalt de securitate și autenticitate.

Folosirea semnăturii electronice aduce cu sine soluționarea unor probleme semnificative, inclusiv:

• Modificarea eronată sau intenționată: semnătura electronică conferă securitate, asigurând că documentele nu pot fi modificate sau alterate în mod eronat sau intenționat după semnare. Acest lucru protejează integritatea informațiilor și reduce riscul de fraude sau dispute.
• Pierderea: transmițând documentele semnate electronic, riscul pierderii lor pe parcursul transportului este minimizat, deoarece nu mai este nevoie de tipărire și curierat fizic. Documentele pot fi trimise rapid și eficient prin canale electronice, asigurându-se că ajung la destinație în timp util.
• Accesul dificil: Documentele semnate electronic pot fi ușor arhivate și stocate în format electronic, ceea ce facilitează accesul la acestea în viitor. Nu mai este nevoie să se caute în arhive fizice sau să se gestioneze hârtii, ceea ce economisește timp și resurse și permite o gestionare mai eficientă a documentelor.

Semnătura electronică și contractele de muncă

Ca urmare a adoptării Legii nr. 208/2021 și a Ordonanței de Urgență nr. 36/2021, care a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2022, organizațiile din România au posibilitatea de a încheia contracte de muncă în format digital, fără ca aceste contracte să-și piardă valoarea legală. Prin această nouă lege, sunt introduse și definite semnăturile electronice avansate și calificate, conform Regulamentului UE 910/2014 cunoscut sub numele de eIDAS, ca o alternativă juridică corespunzătoare la semnăturile tradiționale pe hârtie, care au fost folosite anterior în contractele de muncă. Această inițiativă reprezintă un pas crucial în promovarea digitalizării, atât în sectorul privat, cât și în cel public din România.

Conform noilor reglementări, angajatorul are posibilitatea de a alege să utilizeze semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, împreună cu marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, pentru întocmirea și gestionarea tuturor documentelor și înscrisurilor legate de relațiile de muncă. Această opțiune trebuie să fie în concordanță cu regulamentul intern al organizației și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în conformitate cu prevederile legale.

Mai exact, semnătura electronică calificată poate fi folosită atât de angajatori, cât și de angajați în diverse situații legate de contractul individual de muncă (CIM) și relațiile de muncă, incluzând încheierea, modificarea, suspendarea sau încetarea CIM-ului. 

De asemenea, aceasta poate fi utilizată pentru întocmirea tuturor documentelor sau înscrisurilor din sfera relațiilor de muncă care rezultă în urma încheierii CIM-ului, pe durata derulării acestuia sau la momentul încetării acestuia, inclusiv pentru anexe, acte adiționale, fișe de post, și alte documente conexe. Semnătura electronică calificată poate fi folosită și pentru a valida semnarea documentelor care atestă participarea la instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM).

Cu toate acestea, este important de subliniat că angajatorul nu poate impune angajaților să utilizeze semnăturile electronice avansate sau calificate în procesul de încheiere a contractului individual de muncă sau pentru alte documente legate de angajare. Acest lucru trebuie să rămână la latitudinea angajatului.

În concluzie, semnătura electronică reprezintă o soluție modernă și eficientă pentru semnarea documentelor electronice, jucând un rol esențial în digitalizarea contractelor comerciale și de muncă. Această tehnologie aduce cu sine beneficii semnificative, precum securitatea sporită a documentelor, reducerea riscului de fraudă, minimizarea pierderilor în timpul transportului și o gestionare mai eficientă a documentelor. 

Cu toate acestea, este esențial să se respecte drepturile și opțiunile individuale ale părților implicate în procesul de semnare, asigurându-se astfel că semnătura electronică rămâne o opțiune flexibilă și adaptabilă la specificul fiecărei situații. 

Contractul de comodat este un acord legal prin care o persoană (numită comodant) oferă în folosință un bun unei alte persoane (numită comodatar) fără a cere o plată în schimb. Acesta reprezintă un instrument important în relațiile juridice și poate avea implicații semnificative pentru ambele părți. 

În acest articol, vom explora cinci aspecte esențiale legate de contractul de comodat.

1. Caracteristicile de bază ale contractului de comodat

Un contract de comodat are două caracteristici esențiale:

• Este gratuit: Unul dintre aspectele definitorii ale contractului de comodat este că este gratuit deci comodatarul nu are obligația de a plăti pentru utilizarea bunului oferit de comodant. Cu toate acestea, există excepții în cazul în care părțile convin astfel în contract.
• Este real: Acest tip de contract se încheie prin acord de voință și presupune predarea efectivă a bunului care urmează să fie folosit de către comodatar. Predarea fizică a bunului este un element esențial în contractul de comodat.

2. Conținutul contractului de comodat

Un contract de comodat trebuie să cuprindă următoarele informații obligatorii:

• Datele părților contractante: contractul trebuie să conțină datele complete ale părților implicate, adică comodantul și comodatarul. Aceste informații includ numele, seria și numărul de buletin, adresa, pentru persoanele fizice, și denumirea, codul fiscal, numărul de înregistrare la Registrul Comerțului și reprezentantul lor, pentru persoanele juridice.
• Obiectul contractului: contractul trebuie să precizeze clar bunul care urmează să fie dat în folosință. Poate fi vorba despre un bun imobil (cum ar fi un apartament sau o casă), un bun mobil (cum ar fi electrocasnice sau mobilier) sau un autoturism.
• Durata contractului: durata contractului poate fi determinată sau nedeterminată, în funcție de acordul părților. Este important să se precizeze perioada pentru care bunul va fi dat în folosință.
• Obligațiile părților: contractul trebuie să reglementeze obligațiile comodantului și ale comodatarului. Aceste obligații pot include responsabilitatea pentru întreținerea și repararea bunului, condițiile de restituire a acestuia, precum și alte aspecte relevante.
• Încetarea contractului: contractul trebuie să prevadă modalitățile în care acesta poate înceta. Acest lucru poate fi în urma expirării termenului, restituirii bunului, solicitării exprese a comodantului sau în alte circumstanțe prevăzute în contract.

3. Tipuri de contracte de comodat

Există trei categorii principale de contracte de comodat, în funcție de tipul bunului oferit în folosință:

1. Contracte de comodat pentru bunuri imobile: Aceste contracte sunt încheiate atunci când o persoană dă spre folosință un bun imobil, cum ar fi un apartament, o casă sau o vilă, în mod gratuit.
2. Contracte de comodat pentru bunuri mobile: contractele de comodat pentru bunuri mobile se aplică atunci când se oferă în folosință bunuri mobile, precum electrocasnice sau piese de mobilier, fără a solicita o plată.
3. Contracte de comodat pentru autoturisme: contractele de comodat pentru autoturisme sunt încheiate atunci când se dă spre folosință un autovehicul (mașină) fără a cere o contravaloare.

4. Condiții de valabilitate ale contractului de comodat

Potrivit legislației în vigoare, un contract de comodat este considerat valid atunci când îndeplinește anumite condiții esențiale. Acestea includ predarea bunului spre folosință comodatarului și acordul comun asupra termenilor și condițiilor contractului. Este important ca părțile să aibă o înțelegere clară și să cadă de comun acord asupra tuturor aspectelor contractuale.

În concluzie, contractul de comodat reprezintă un instrument important în relațiile juridice și poate avea implicații semnificative pentru comodant și comodatar. Este important să se înțeleagă caracteristicile esențiale ale acestui tip de contract, să se includă informațiile corecte în contract și să se respecte condițiile de valabilitate pentru a asigura un acord legal și eficient.

Conform Art. 1270 din Codul Civil, când două persoane semnează un contract, ambele sunt obligate să respecte tot ceea ce este scris în el deoarece acesta reprezintă legea părților. Nu este doar un acord simplu pe care îl poți ignora sau modifica așa cum dorești. Practic, dacă ai semnat un contract, trebuie să îți îndeplinești partea de angajament, respectând toate condițiile și termenii stabiliți în acesta.

Dar există și anumite situații când aceste reguli pot fi diferite. De exemplu, dacă reprezinți partea care trebuie să îndeplinească anumite obligații în baza contractului (cunoscută sub numele de „debitor”) și intervin probleme neașteptate, cum ar fi un dezastru natural sau un alt eveniment neprevăzut și imprevizibil (ceea ce numim „forță majoră” sau „caz fortuit”), ai putea fi scutit de anumite responsabilități. Aceste situații sunt văzute ca excepții, pentru că nu sunt cauzate de o greșeală de-a ta ci sunt, în general, situații pe care nimeni nu le poate anticipa sau controla.

În cadrul modelelor de contracte oferite de LegalZen, avem grijă să includem clauze bine definite de caz fortuit și forță majoră, care sunt concepute pentru a proteja interesele ambelor părți în fața evenimentelor neprevăzute și inevitabile, oferind un cadru legal clar și sigur pentru gestionarea eficientă a situațiilor excepționale.

Ce înseamnă forță majoră?

Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil – conform art. 1351, alin. (2) Cod Civil. Forţa majoră se referă la evenimente care nu sunt legate de acțiunile umane și care nu pot fi prevăzute, cum ar fi catastrofele naturale, războaiele, revoltele sau epidemiile (de exemplu, pandemia Covid).

Ce este cazul fortuit?

Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs – conform art. 1351, alin. (3) Cod Civil. Cazul fortuit poate include accidente sau evenimente care sunt dincolo de controlul uman și care au un impact semnificativ asupra unei situații sau a unei persoane.

Forță majoră vs. caz fortuit

Deși forța majoră și cazul fortuit sunt două noțiuni aparent identice, ele prezintă particularități care le deosebesc în mod fundamental.

Există cel puțin trei motive pentru care cele două noțiuni nu pot fi confundate:

• Cele două noțiuni sunt construite pe condiții asemănătoare, dar distincte ca valoare și calitate. Forța majoră se referă la circumstanțe externe și imprevizibile care împiedică îndeplinirea obligațiilor contractuale și care nu pot fi controlate de debitor. În schimb, cazul fortuit se referă la circumstanțe interne sau accidentale care împiedică îndeplinirea obligațiilor contractuale și care nu pot fi atribuite niciunei părți implicate.
• Efectele produse în materia răspunderii civile variază în funcție de noțiunea aplicată, fiind mai extinse pentru forța majoră decât pentru cazul fortuit. Astfel, în cazul forței majore, partea care nu a putut îndeplini obligația din cauza unui eveniment extern nu va fi considerată responsabilă pentru aceasta și va fi exonerată de răspundere. În cazul cazului fortuit, efectele pot fi limitate și depind de circumstanțele concrete ale situației.
• Prezența ambelor concepte în Codul civil nu reprezintă o scăpare a legiuitorului, ci o distincție clară în privința efectelor juridice pe care acestea le produc. Articolul consacrat celor două cauze exoneratoare face o distincție precisă între cele două noțiuni și stabilește efectele specifice ale acestora.

Care sunt cele mai comune riscuri asociate cu situațiile de urgență, prevenire și gestionare?

În situații de urgență, există o serie de riscuri asociate care pot afecta grav afacerile sau activitățile unei persoane. Printre cele mai comune riscuri asociate cu situațiile de urgență se regăsesc:

• Pierderea de bunuri și deteriorarea proprietăților: În timpul unei situații de urgență, cum ar fi un incendiu, inundație sau furtună puternică, bunurile și proprietățile pot fi deteriorate sau chiar distruse complet. Este util să se ia măsuri de precauție – asigurarea proprietăților și bunurilor, întreținerea și reparația constantă a clădirilor și a echipamentelor.
• Rănirea sau moartea angajaților: Situațiile de urgență pot pune în pericol viața și sănătatea angajaților. Pentru a preveni acest risc, este important să se ofere instruiri și să se implementeze politici și proceduri specifice, precum evacuarea clădirilor în caz de incendiu sau asigurarea de echipamente de protecție personală.
• Întreruperea activității afacerii: Situațiile de urgență pot duce la întreruperea activităților unei afaceri, ceea ce poate avea consecințe financiare grave. Prevenirea se poate face prin implementarea unori planuri de continuitate a afacerii, luându-se în considerare posibilitatea de a lucra de la distanță.
• Pierderea de venituri: Situațiile de urgență pot duce la pierderea veniturilor și a clienților unei afaceri. Se recomandă implementarea unor clauze contractuale specifice, a unor politici de marketing și de comunicare eficiente și oferirea de servicii și produse adaptate la nevoile clienților în perioadele de urgență.

De ce este importantă inserarea clauzelor de forță majoră și caz fortui în cadrul unui contract?

Inserarea clauzelor de forță majoră și caz fortuit în cadrul unui contract este importantă pentru a proteja părțile implicate împotriva situațiilor neprevăzute sau imprevizibile care pot afecta îndeplinirea obligațiilor contractuale. Aceste clauze exoneratoare de răspundere permit debitorilor să fie scutiți de obligațiile contractuale în situații în care nu pot fi executate din cauza unor evenimente externe și imprevizibile.

Prin inserarea acestor clauze, părțile implicate în contract își protejează interesele și previn pierderile financiare sau juridice cauzate de situațiile de urgență. Aceste clauze pot ajuta la reducerea riscului de litigii și la evitarea unor costuri suplimentare, cum ar fi penalități sau despăgubiri.

În plus, inserarea acestor clauze poate fi considerată ca un semnal de încredere între părțile implicate în contract, deoarece arată că acestea sunt pregătite să colaboreze în cazul apariției unor situații neprevăzute și să ia măsuri pentru a reduce impactul acestora.

Ce reguli de bază există privind inserarea clauzele de forță majoră și caz fortuit într-un contract?

În ceea ce privește clauzele de forță majoră și caz fortuit, există anumite reguli de bază care trebuie să fie urmate pentru a asigura protecția intereselor părților contractului.

În primul rând, orice tip de contract ar trebui să includă o astfel de clauză, care să definească și să reglementeze circumstanțele care pot fi considerate evenimente de forță majoră sau caz fortuit.

Această clauză trebuie să fie cât mai specifică, astfel încât să nu fie interpretată în mod greșit sau abuziv. Mai mult decât atât, este necesar să fie incluse consecințele juridice ale forței majore sau cazului fortuit, cum ar fi suspendarea sau încetarea contractului în cazul în care evenimentul are o durată prelungită și împiedică îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Pentru a asigura eficacitatea acestei clauze, ea trebuie să fie redactată în conformitate cu prevederile legale în vigoare și adaptată la specificul contractului și circumstanțele concrete ale părților. În plus, este important să se identifice și să se prevină posibilele evenimente care ar putea cauza forța majoră sau caz fortuit, astfel încât părțile să poată lua măsuri adecvate pentru a-și proteja interesele.

În cazul în care un eveniment de forță majoră sau caz fortuit are loc, este esențial ca părțile să respecte prevederile contractuale și să notifice celeilalte părți în timp util. Aceasta le va permite să ia măsurile necesare pentru a gestiona situația de urgență în cel mai bun mod posibil și să minimizeze impactul asupra contractului.

De asemenea, este important să se țină cont de faptul că clauza de forță majoră și caz fortuit poate fi un motiv pentru a înlătura răspunderea contractuală, dar nu trebuie să fie folosită în mod abuziv sau într-un mod care încalcă bună-credință și responsabilitatea părților.

În general, adăugarea unei clauze de forță majoră și caz fortuit într-un contract este esențială pentru a evita orice potențiale probleme sau dispute ulterioare. Ea va oferi părților o mai mare protecție în cazul unor evenimente neprevăzute și, în același timp, va contribui la menținerea unui cadru juridic clar și transparent pentru relațiile comerciale.

Este războiul un caz de forță majoră?

În anul 2020, Camera de Comerț și Industrie de la Paris a actualizat definiția forței majore, iar aceasta include, printre altele, „războiul, indiferent dacă este sau nu declarat”, conform informațiilor prezentate.

Totuși, este de subliniat faptul că relația de cauzalitate dintre izbucnirea războiului și neîndeplinirea obligațiilor contractuale trebuie să fie clară pentru a stabili dacă părțile pot beneficia de clauzele de forță majoră în contextul unui război. Conflictul militar trebuie să fie motivul determinant pentru imposibilitatea părților de a-și îndeplini obligațiile contractuale.

De asemenea, este important să se țină cont de faptul că pentru a fi considerat forță majoră, evenimentul trebuie să fie neprevăzut. Dacă existau motive serioase de a crede că un război urma să înceapă în momentul încheierii contractului, părțile nu pot invoca existența unei clauze de forță majoră pentru a-și înlătura răspunderea contractuală.

Este important ca părțile să verifice existența unei clauze de forță majoră care acoperă războiul în contractul încheiat între ele și să ia în considerare circumstanțele concrete pentru a determina dacă neîndeplinirea obligațiilor contractuale este cauzată de război sau de alte motive pentru care părțile pot fi considerate responsabile.

Având în vedere creșterea preocupărilor privind confidențialitatea datelor online, respectarea Regulamentului General privind Protecția Datelor (GDPR) este esențială pentru orice site web. 

În acest articol, te vom ghida pas cu pas prin procesul de redactare de documente legale GDPR pentru site-ul tău. 

Vom discuta despre cele trei documente principale: 

• Politica de Confidențialitate 
• Notificarea Cookie-urilor
• Termenii și Condițiile de Utilizare

Politica de Confidențialitate

Politica de Confidențialitate este un document esențial care arată cum colectezi, procesezi și protejezi datele personale ale utilizatorilor tăi. 

Aici sunt câțiva pași importanți:

• Prezentarea clară a datelor colectate: Enumeră tipurile de date pe care le colectezi, cum ar fi adresele de e-mail, nume, adrese IP etc.
• Scopul colectării: Explică motivele pentru care colectezi aceste date, cum ar fi pentru a furniza serviciile site-ului sau pentru a trimite newslettere.
• Baza legală: Specifică temeiurile legale pe care te bazezi pentru a colecta și prelucra datele, cum ar fi consimțământul utilizatorilor sau interesul legitim.
• Politica privind cookie-urile: Include informații despre utilizarea cookie-urilor și cum utilizatorii pot gestiona aceste cookie-uri.

Notificarea Cookie-urilor (Politica pentru gestionare cookies)

Notificarea Cookie-urilor este importantă pentru a informa utilizatorii despre cookie-urile folosite pe site-ul tău. Acestea sunt mici fișiere de text stocate pe dispozitivul utilizatorilor de către site-urile web pe care le vizitează. 

Ele conțin informații, cum ar fi preferințele utilizatorilor sau informații de autentificare, și sunt folosite pentru a îmbunătăți experiența de navigare și pentru a oferi servicii personalizate pe internet. 

În acest sens trebuie să menționezi câteva aspecte cheie:

• Descrierea cookie-urilor: Enumeră tipurile de cookie-uri pe care le folosești și scopurile lor.
• Consimțământul utilizatorilor: Spune utilizatorilor că, prin continuarea navigării pe site-ul tău, ei sunt de acord cu utilizarea cookie-urilor.
• Cum pot fi gestionate cookie-urile: Furnizează informații despre cum pot utilizatorii să-și gestioneze preferințele privind cookie-urile și cum pot să le blocheze. Majoritatea browserelor web permit utilizatorilor să gestioneze cookie-urile, inclusiv să le șteargă sau să le dezactiveze. Acest lucru poate fi făcut în setările browserului.

Termenii și Condițiile de Utilizare

Termenii și Condițiile de Utilizare sunt un contract între tine și utilizatori. Acest contract ar trebui să includă următoarele:

• Descrierea serviciilor: Specifică ce servicii oferi și care sunt regulile pentru utilizarea lor.
• Limitări de responsabilitate: Limitează responsabilitatea site-ului tău în cazul pierderii de date sau întreruperii serviciilor.
• Politica de returnare și rambursare: Dacă vinzi produse sau servicii, clarifică politica ta de returnare și rambursare.
• Termenii de utilizare a contului: Dacă ai opțiuni de cont pentru utilizatori, precizează termenii acestora.

Cum poți să redactezi aceste documente, pentru site-ul tău, pornind de la modele predefinite, redactate de avocați cu experiență?

Redactarea documentelor legale, inclusiv cele legate de GDPR, pentru un site web, folosind modele redactate de avocați cu experiență, poate fi o metodă eficientă, sigură și semnificativ mai ieftină pentru a te asigura că documentele tale respectă cerințele legale. 

Iată pașii pe care îi poți urma:

1. Selectează un model potrivit: În funcție de tipul documentului pe care dorești să îl realizezi, căută modele predefinite care se potrivesc. Găsești un pachet de documente conținând model de Politică de confidențialitate (GDPR), Termenii și condițiile utilizare site și Politică cookies, pentru magazine on-line sau site-uri de prezentare, întocmite și verificate de avocații LegalZen.
2. Personalizează conținutul: După ce ai ales documentul potrivit, personalizează-l cu informațiile tale sau ale companiei pe care o reprezinți. Include nume, date de identificare, adrese, activități sau orice altă informație relevantă. Asigură-te că ai înlocuit toate câmpurile de text predefinite cu datele tale.
3. Stil și formatare: Personalizează aspectul documentului prin modificarea stilului, culorilor, fontului și formatării, dacă este necesar.
4. Verifică și revizuiește: Verifică și revizuiește documentul astfel încât acesta să fie complet și în concordanță cu activitatea pe care o desfășori.
5. Salvează și exportă: După ce ai finalizat documentul, salvează-l cu un nume relevant și exportă-l în formatul dorit (pdf sau pagină în site).
6. Păstează modelul: După finalizarea documentului, este o idee bună să păstrezi modelul original. Astfel, vei putea să realizezi rapid documente similare în viitor.

Este esențial să înțelegi și să respecți cerințele GDPR pentru site-ul tău, pentru a proteja datele personale ale utilizatorilor și pentru a evita eventualele amenzi sau probleme legale. 

Utilizarea modelelor predefinite redactate de avocați cu experiență, așa cum sunt cele pe care le găsești pe Legal Zen, poate fi o modalitate eficientă de a începe procesul de realizare a documentelor necesare. 

Cu aceste șabloane ca punct de pornire și cu personalizarea adecvată, vei putea să te asiguri că site-ul tău este în conformitate cu reglementările GDPR și că oferi transparență și protecție utilizatorilor tăi în ceea ce privește datele personale.

În era globalizării, colaborările transfrontaliere sunt la ordinea zilei, mai ales în domeniul digital, unde barierele geografice sunt practic inexistente. Aici intervin contractele bilingve, care sunt de neprețuit în asigurarea unei comunicări clare și eficiente între părțile implicate. 

De ce sunt importante contractele bilingve?

Utilizarea contractelor bilingve, redactate atât în română, cât și în engleză, poate avea o importanță semnificativă, mai ales în contextul unei piețe globale în continuă expansiune. 

Primul și cel mai evident avantaj este eliminarea barierelor lingvistice. Aceasta permite ambelor părți implicate – fie că este vorba de furnizori, clienți sau parteneri din diferite regiuni geografice – să înțeleagă termenii și condițiile contractuale într-o manieră clară și precisă, reducând astfel posibilitatea neînțelegerilor sau disputelor legale care pot surveni din interpretări eronate.

Pe lângă clarificarea comunicării, contractele bilingve contribuie și la construirea unui mediu de încredere și profesionalism. Când părțile demonstrează disponibilitatea de a asigura transparența prin furnizarea unui contract în limbile materne ale celor implicați (sau, cel puțin, în engleză, limba business-ului internațional), se creează un sentiment de respect și considerație reciprocă. Acest gest poate contribui, de asemenea, la consolidarea relațiilor de afaceri și la facilitarea colaborărilor pe termen lung.

În plus, conformitatea legală și reglementările pot varia considerabil între țări. Însă, în general, contractele, reprezentând voința părților, țin loc de cadru legal. De aceea este foarte important ca ele să fie înțelese cu ușurință de către ambele Părți.

Un contract bilingv asigură că regulile, obligațiile și drepturile sunt clar definite și înțelese în ambele jurisdicții, facilitând astfel conformitatea cu legile și regulamentele locale și internaționale. Acest lucru este esențial pentru evitarea complicațiilor legale și pentru asigurarea unei funcționări armonioase a afacerilor transfrontaliere.

Care sunt situațiile în care este recomandat să folosim contracte bilingve?

Utilizarea contractelor bilingve este recomandabilă într-o multitudine de situații, mai ales când interacțiunile transfrontaliere sunt implicite. 

Iată câteva scenarii în care contractele bilingve pot fi extrem de utile:

• Colaborări internaționale: atunci când două sau mai multe părți din țări diferite decid să colaboreze, există o mare probabilitate ca acestea să vorbească limbi diferite. Un contract bilingv poate ajuta la eliminarea barierelor lingvistice și la asigurarea unei înțelegeri clare a termenilor și condițiilor de colaborare.

• Afaceri multinaționale: companiile care operează la nivel multinațional pot avea parteneri, furnizori sau clienți în diverse țări. Utilizarea contractelor bilingve poate facilita comunicarea și înțelegerea mutuală a obligațiilor contractuale, contribuind la o relație de afaceri armonioasă.

• Echipe diverse: în cadrul unor proiecte unde echipele sunt compuse din membri vorbitori de limbi diferite, un contract bilingv poate fi util pentru a asigura că toți membrii echipei înțeleg responsabilitățile și așteptările. Aceasta este o situație des întâlnită atunci când din echipă fac parte și freelanceri cu care se semnează contracte specifice.

• Conformitate legală: Diferite țări au legi și regulamente diferite. Un contract bilingv poate ajuta părțile implicate să înțeleagă cerințele legale în ambele jurisdicții, facilitând conformitatea cu legile locale și internaționale.

• Acces la piețe noi: atunci când o companie își extinde operațiunile într-o nouă piață unde se vorbește o altă limbă, contractele bilingve pot fi un instrument valoros pentru a naviga prin complexitatea legilor și regulamentelor locale, facilitând, în același timp, interacțiunile cu noii parteneri sau clienți.

• Investiții străine: în cazul investițiilor transfrontaliere, este crucial ca ambele părți să aibă o înțelegere clară a termenilor investiției, iar contractele bilingve pot juca un rol important în facilitarea acestei înțelegeri.

Studiu de caz: contract bilingv de prestări servicii social media marketing

Andrei este un freelancer talentat în social media marketing din România, care a fost abordat de EngCo, o companie de prestigiu din Marea Britanie, pentru gestionarea și optimizarea campaniilor lor de marketing pe rețelele sociale. 

Datorită diferențelor lingvistice și a faptului că ambasadorii companiei sunt vorbitori nativi de engleză, s-a decis că un contract bilingv este esențial pentru o colaborare clară și eficientă.

Elaborarea contractului

Pentru a asigura o colaborare transparentă și eficientă, Andrei a ales să achiziționeze un model de contract de la LegalZen. Modelul de contract achiziționat este unul pentru prestări servicii de marketing pe social media, fiind un document bilingv (RO-EN), editabil și ușor de adaptat pentru nevoia proprie, conform instrucțiunilor furnizate. 

Acest model de contract a fost întocmit de un avocat cu experiență în domeniul juridic și marketingului digital. Procesul de adaptare a contractului a fost drept și la obiect, permitând ambelor părți să ajungă rapid la un acord clar cu privire la termenii și condițiile colaborării.

Impactul și importanța contractului bilingv

Acest pas a reprezentat un avantaj major pentru Andrei, deoarece a economisit timp și resurse, evitând totodată și posibilele complicații legale care pot apărea din lipsa unei înțelegeri clare a termenilor contractuali. Modelul de contract bilingv de la LegalZen a permis o comunicare fluidă și precisă între Andrei și reprezentanții EngCo, garantând în același timp conformitatea cu reglementările legale din ambele țări.

Utilizarea unui model de contract profesionist a facilitat o colaborare armonioasă și productivă între Andrei și EngCo, permițând ambelor părți să se concentreze pe obiectivele lor de marketing, în loc să se preocupe de potențialele incertitudini juridice. Prin Legal Zen, Andrei a reușit să obțină un contract solid și bine structurat care a pus bazele unei colaborări de succes pe termen lung cu EngCo.

Dacă vrei să începi propria afacere și să-ți transformi pasiunile și talentele într-un mod de viață, înființarea unui PFA ar putea fi ceea ce cauți. În acest ghid de înființare PFA, vom explora pașii cheie pe care trebuie să îi urmezi în anul 2024.

Ce este un PFA?

PFA este prescurtarea de la Persoană Fizică Autorizată. PFA-ul este o formă juridică care permite unei persoane fizice să desfășoare activități economice în mod independent, fără a constitui o persoană juridică distinctă. 

Care sunt etapele înființării unui PFA?

1. Definirea activității și a codului CAEN corespunzător

Primul pas esențial în înființarea unui PFA este să stabilești domeniul în care vrei să activezi. Fă o analiză a pieței pentru a înțelege cererea și concurența din domeniul tău de activitate și elaborează un plan de afaceri realist.

Apoi alege codul CAEN aplicabil, studiind lista detaliată publicată pe site-ul Registrului Comerțului. 

2. Alegerea denumirii și verificarea disponibilității

PFA-ul tău îți va purta numele. Denumirea lui este formată din numele și prenumele tău, sau din numele și inițiala sau inițialele prenumelui. La acesta se adaugă sintagma “persoană fizică autorizată” sau prescurtat “PFA”. 

Găsești aici câteva exemple: 

• Popescu Andrei-Constantin Persoana Fizica Autorizata 
• Popescu Andrei-Constantin PFA
• Popescu A.C. Persoana Fizica Autorizata
• Popescu A.C. PFA

Verifică să nu mai existe o altă persoană înregistrată cu același nume! Dacă numele este disponibil, fă o rezervare pe care o vei adăuga la dosarul tău de înființare. Poți face atât verificarea, cât și rezervarea pe site-ul ONRC, în intervalul orar 18-08, după deschiderea unui cont. 

3. Stabilirea sediului social

Indiferent de forma de organizare juridică, ai nevoie de un sediu social. Aceasta este adresa unde vei primi corespondența și unde vei putea fi găsit de către autoritățile statului. Locația poate fi proprietatea ta personală sau închiriată. 

Dacă locuința este proprietatea ta privată, poți folosi actele de proprietate (contractul de vânzare-cumpărare) pentru demonstrarea dreptului de folosință. Dacă o cunoștință îți oferă spațiul gratuit pentru a-l folosi drept sediu social, va trebui să faci un contract de comodat. Iar dacă este o proprietate închiriată, va trebui să semnezi un contract de închiriere. Pe LegalZen poți găsi un model de contract pentru închirierea unui apartament.

4. Înregistrarea fiscală și obținerea codului de identificare fiscală (CIF)

Procedura de înregistrare se poate face online sau la sediul ONRC. Pentru înregistrarea online vei avea nevoie de semnătură electronică. 

Completezi dosarul cu toate documentele necesare și apoi îl depui. 

Printre aceste documente se numără dovada rezervării denumirii, Cartea de Identitate, diploma de studii sau o certificare care să ateste că ai competențe în domeniu, dovada dreptului de folosință asupra sediului social și alte câteva formulare. 

În doar câteva zile vei primi documentele și te vei putea apuca de treabă. 

5. Depunerea declarației estimative

În termen de maxim 30 de zile de la începerea activității trebuie să depui declarația unică, prin care declari o estimare a veniturilor tale din anul în curs. Nu te speria dacă nu va fi o estimare exactă, important este să depui declarația. Pe aceasta o poți găsi pe site-ul ANAF.

Declaraţia se depune, prin intermediul serviciului, oferit de ANAF, „Spaţiul privat virtual„, „Depunere declaraţii„, pe baza certificatului digital calificat. Sau în format hârtie, direct la registratura organului fiscal sau prin poştă, cu confirmare de primire. 

Înființarea unui PFA presupune o planificare atentă și îndeplinirea unor pași specifici, dar nu este o procedură dificilă. Noi îți urăm succes în aventura ta antreprenorială și sperăm să te bucuri de libertatea și flexibilitatea oferite de un PFA. 

Taxe și impozite PFA

Impozitarea în sistem real

PFA-urile ce aleg sau ce se încadrează în acest mod de impozitare vor plăti 10% din venitul net, adică diferența dintre venitul brut și totalul cheltuielilor. În acest caz, PFA-ul trebuie să țină o evidență contabilă în partidă simplă a tuturor veniturilor și cheltuielilor.

Impozitarea la normă de venit

În acest caz, impozitarea se va face la o sumă prestabilită, stabilită anual, în funcție de activitatea desfășurată și județul din care PFA-ul face parte. De această dată, PFA-ul este obligat să țină doar evidența veniturilor (cu excepția unor activități precum comerțul cu ridicata sau cu amănuntul și producția). Nu toate codurile CAEN sunt eligibile pentru a aplica la impozitarea la normă de venit. Verifică aici codurile CAEN eligibile.

Un PFA poate alege norma de venit dacă îndeplinește simultan două condiții:

• În anul anterior de activitate, a obținut încasări sub 25.000 de euro.
• Desfășoară o activitate care este inclusă în nomenclatorul de norme de venit.

PFA-urile care în 2023 înregistrează venituri care depășesc pragul de 25.000 de euro vor fi obligate, începând cu anul următor, să treacă la sistemul de impozitare real și să plătească taxe pe baza venitului net.

CASS

Începând cu anul 2024, contribuția la sănătate pentru PFA-uri se calculează în funcție de venitul net, înlocuind astfel plafoanele de 6, 12 și 24 de salarii. De asemenea, aceasta devine o cheltuială deductibilă. PFA-urile cu venituri anuale mai mici de 60 de salarii minime vor plăti 10% din venitul net, cu următoarele două excepții:

• PFA-urile cu venituri anuale sub 6 salarii minime (19.800 de lei) vor plăti contribuția la sănătate raportată la acest plafon minim, adică 1.980 de lei. Cu excepția PFA-urilor care au și un contract de muncă în paralel, studenților și persoanelor cu handicap, care vor plăti 10% din venitul net, indiferent de suma obținută, chiar dacă aceasta este sub pragul de 6 salarii.
• PFA-urile cu venituri anuale mai mari de 60 de salarii minime (198.000 de lei) vor plăti contribuția la sănătate plafonată, în valoare de 19.800 de lei.

CAS

Contribuția la pensie pentru PFA-uri este de 25% din plafoanele de 12 și 24 de salarii minime, aplicându-se următoarele reguli:

• Pentru venituri mai mici de 12 salarii minime (39.600 de lei) – nu este obligatorie contribuția la pensie.
• Pentru venituri cuprinse între 12 și 24 de salarii minime – contribuția se calculează raportat la plafonul de 12 salarii, adică 39.600 de lei.
• Pentru venituri mai mari de 24 de salarii minime (79.200 de lei) – contribuția se calculează raportat la plafonul de 24 de salarii, adică 79.200 de lei.